Falsitatea creștinilor din secolul XXI

Falsitatea creștinului din secolul XXI.
În ultimii ani, printre creștinii de azi există o tendință de categorisire a păcatelor, în mari și mici. Cele mari sunt păcatele strigătoare, care au consecințe mari în societate, cum ar fi: crima, furtul, adulterul etc. iar cele mici sunt: minciuna, bărfa, ipocrizia, vorbirea urâtă ș.a.
Pe cele mari, unii încearcă să nu le facă, fie de frica Judecății de Apoi, fie de ochii lumii. Dar cele „mici”, care sunt foarte multe sau transformat într-o mlaștină în care s-au împotmolit mulți creștini ai zileor noastre.
Unul dintre aceste păcate este falsitatea, care nu este chiar minciună sfruntată. Aceasta este o atitudine de caracter lipsită de sinceritate. Adică, persoana în cauză – una vorbește, alta gândește și de a treia încearcă să convingă interlocutorul. Și toată ipocrizia este din cauza mrejelor plăcerilor de moment. Oamenii vor să fie văzuți și percepuți altfel decât sunt în realitate. Pentru nume, bunuri și poziție sunt gata să facă orice compromis și să dea peste cap orice adevăr.
Dar falsitatea – este o boală veche. În Genesa 3:11-12 Dumnezeu îl întreabă pe om: „Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”, la care Adam oferă un răspuns „diplomatic”: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat”. Un alt exemplu de ipocrizie găsim în Faptele Apostolilor 5: 1-10, unde ni se relatează despre Anania și Safira, doi soți, aparent foarte generoși dar care preferă să procedeze altfel decât gândesc în realitate. Consecința faptei lor a fost moartea imediată.
Mulți în ziua de azi se conduc de sintagma: „Scopul scuză mijloacele. Fac orice! Nimic nu-mi stă împotrivă!”. Aceștia sunt creștinii bisericii de pe urmă- căldicei, nici reci nici în clocot. În ultima carte din Biblie, Apocalipsa lui Ioan cap. 3: 14-19, este menționată starea bisericii din Laodiceea: „Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac , orb și gol…”.
De fapt, prin atitudinea lor, aceși creștini se mint pe ei înșiși, pentru că roadele falsității niciodată nu întârzie să apară. Astfel, stagnează creșterea Bisericii iar mărturia Ei în lume este compromisă.
Cu părere de rău, această stare este una comodă pentru mulți dintre cei care se implică, într-un fel sau altul, în lucrarea Bisericii. Au văzut că merge și așa…
Așadar, păcatul falsității și duplicității creștinilor din sec. XXI este un păcat la fel de grav ca și celelalte și este vrednic de moarte .